| Abstract | Ovaj rad zasniva se na teorijskom prikazu Roma Bajaša, njihovom obrazovanju, jeziku, dvojezičnosti i posebnom govorno-jezičnom statusu. Teorijski prikaz također daje uvid u razvoj govora djeteta, jezične poteškoće, govorno-jezične poremećaje te naglasak stavlja na poseban metodički pristup u nastavi s djecom s jezičnim teškoćama i teškoćama u učenju te integraciji učenika s posebnim potrebama. Rad se temelji i na praktičnom djelu, tj. deskriptivnoj analizi niza audio snimaka koje su korištenje u svrhu dobivanja rezultata o posebnom govorno-jezičnom statusu bajaške osnovnoškolske djece.
Rezultati su pokazali da se bajaška osnovnoškolska djece, točnije djeca prvog i petog razreda, susreću s nizom govornih poteškoća što je vjerojatno posljedica njihovih životnih statusa, socijalne deprivacije i nedovoljnog poznavanja hrvatskog jezika. Analizom snimki utvrđen je niz govornih poremećaja, kao što su omisije, supstitucije i sigmatizam, oskudniji vokabular s blagom tendencijom korištenja elemenata kajkavizma i bajaškog rumunjskog jezika te probleme u gotovo svim gramatičkim kategorijama. Takvi bi se rezultati mogli objasniti i nedovoljnim poznavanjem hrvatskog jezika, što rezultira težim praćenjem nastave i lošijim rezultatima u obrazovanju. Analizom ankete o uporabi jezika i bajaške množine utvrđena je svjesnost o vlastitom jeziku te utjecaj hrvatskog jezika na promjene u bajaškom rumunjskom.
Metodički dio daje predložak mogućeg rada s bajaškom djecom prije polaska u osnovnu školu s ciljem poboljšavanja ili ispravljanja sigmatizma, obzirom da je kroz rezultate praktičnog rada utvrđeno da bajaškoj djeci izgovor frikativa predstavlja problem u govoru.
Iz svega navedenog, a i samog teorijskog prikaza rada, vidljivo je koliko su okolina, dvojezičnost te socijalni i ekonomski status važni u govorno-jezičnom razvoju svakog djeteta. Poseban metodički pristup u radu s djecom s jezičnim teškoćama, integracija učenika s posebnim potrebama te vještine stručnjaka s područja metodike, didaktike, psihologije, rehabilitacije govora i drugih, ključne su u razvijanju govorno-jezičnog statusa Roma Bajaša. |
| Abstract (romanian) | În Croația minoritatea națională romă se poate împărţi în trei grupuri mari în funcţie de limba maternă pe care o vorbesc: vorbitorii de graiuri care sunt variante ale dacoromânei, vorbitorii limbi romani și vorbitorii limbii albaneze. Ultimul recensământ al populației din anul 2011 menţionează numărul de circă 17.000 de romii, dar aceste cifre nu sunt precizate fiindcă un număr de romi nu se declară ca atare. Romii băieși trăiesc în Europa de sud-est, aşa şi în Croația unde sunt cei mai numeroși în județele Međimurje, Osjek-Baranja, Sisak-Moslavina, Koprivnica-Križevci, Varaždin și Brod-posavina, iar în judeţul Međimurje se află cea mai mare concentrare de populația romă. Romii băieşi se pot împărţi în funcţie de graiurilematerne pe care le vorbesc: graiul muntean din Baranja, graiul muntean ludăresc şi graiul ardelean, cel din urmă fiind graiul despre care vorbim în această lucrare de diplomă. Vorbind despre bilingvismul copiilor băieși, vorbim despre prelucrarea multilingvă și modalitatea bilingvă. Băieși înşişi ne-au afirmat că acasă vorbesc graiul dacoromân al băieșilor, dar utilizează și limba croată și des apare fenomene de amestecareă de coduri (eng. code mixing), sau comutare de coduri (eng. code switching). Dat fiind fapt că limba lor maternă nu este croată, iar învățământul se desfășoară în exclusivitate în limba croată, le este greu să învețe și să participe în școală pentru că limba croată n-au învățat-o în felul adecvat, iar limba care vorbește majoritatea populației din Međimurje nu este limba croată literară. Scopul învățământului integrat este chiar implicarea copiilor precum copiilor băieșilor în sistemul de învățământ regulat, dar probleme mari reprezintă privațiunea socială și starea lor economică și socială așa că unele consecințe sunt vizibile în reproducerea mai grea a limbii croate, în vocabularul mai exiguu și în agramaticalitatea mai distinctă. Dezvoltarea limbii și discursului la copii începe deja în primele faze ale vieții copilului și copilul progresează gradual, în funcție de factori biologici, vârstă și preajmă. Cercetările noi se pronunță în favoarea dezvoltării statutului vorbirii și limbii al copilului care ar trebui să cuprindă toate sunetele până la clasa întâi a școalii, adică până la vârstă de 6 ani. În timpul achiziției limbii, pot apărea și tulburări de comunicare (de vorbire, de limbă sau de producerea sunetelor) sau dificultăți specifice de învățăre și copii atunci au nevoie de ajutor profesional și continuu. În procesulde învățământ cu elevii care au tulburări de comunicare de vorbire, de limbă sau de producerea sunetelor,este necesar un demers proiectat și individualizat care să subînțeleagă metodele speciale și specialitate care le vor asigura elevilor obținerea competențe lor în același mod ca și elevilor cu dezvoltare normală. Cercetarea pentru lucrăre s-a efectuat în Kuršanec, o localitate în județul Međimurje care, cu aproape o mie de persoane reprezintă circă 20% populației totală a județului. În cercetare au participat douăzeci de copii, zece elevi din clasa I și zece elevi din clasa a V-a de la școala primară Kuršanec Čakovec. Ipoteza lucrării a fost că se va obține o imagine mai bună despre competențele de vorbire a elevilor cu ajutorul unor cuvinte alese și presupunem că elevii vor avea anumite probleme în pronunțarea grupelor specifice de consoane, precum r silabic, că va fi prezentă și agramaticalitate, dislalii și vocabular exiguu. Materialul de cercetare folosit a fost compus din 49 de hârtii cu imagini cu 162 de termeni, 4 hârtii în plus făcute pentru cercetarea realizării pluralului al graiului ardelean și o anchetă scurtă despre folosirea limbii. Rezultatele cercetării sunt clasificate în 14 categorii diferite, 11 fonologice și 3 lexicale. Cu o corectitudine de 70% sau mai mult au fost articulate 57% de cuvinte, 19% de cuvinte au fost articulate corect între 51% și 69% și 34% de cuvinte au fost articulate corect cu 50% sau mai puțin. Omisiunea de 23% și substituirea de 34% sunt notate ca dislalii cu care elevi băieși evident au destul de multe probleme. Generalizarea termenilor și construcții descriptive au fost înregistrate la chiar 46% de cuvinte, variante în limba română a băieșilor sunt notate în 13% de cuvinte și elemente graiului kajkavian în 14% de cuvinte. Sub 10% se află categorii asurzirii consoanei finale, variațiile termenilor incorect pronunțate, rotacism și prelungirea cuvintelor, așa că acestea sunt categorii cu cea mai mică reprezentare. Rezultatele au dovedit un succes mai bun (și așteptat) la copiii de vârstă mai mare în 9 din 11 categorii, pe când copiii mai mici au avut un succes mai mare în categoriile asurzirii consoanei finale și generalizării termenilor. Au fost observate șiîncă anumite caracteristici în vorbirea copiilor băieși, precum adăugarea unui sunetî /y/ sau /ə/ înăuntrul cuvântului și sigmatism strident și palatal. Rezultatele contextuale au arătat probleme în aproape fiecare categorie gramaticală, adică la categorii de gen, singular/plural, timpuri verbale, declinare, schimbări fonetice, construcții și formularea propozițiilor. Este important să accentuăm că toate problemele menționate se pot explica și prin cunoașterea insuficientă a limbii croate, și nu numai prin categoriile în care sunt grupate. Pentru obținerea unor astfel de rezultate precise ar fi necesare cercetările discursului detaliate și de lungă durată. În anchetă despre folosirea limbii, majoritatea copiilor, 12 copii, a declarat că acasă folosesc limba romă, iar doar două copii au susținut că vorbesc limba băieşilor/limba romă a băieşilor. Este clar că toţi elevii sunt vorbitori de limba băieşilor, ceea ce arată o familiaritate insuficientă cu numele limbii. Rezultatele realizării pluralului românei băieșilor a fost observat un spectru larg al rezultatelor la doar 4 termeni cercetate, ceea ce arată clar particularitatea limbii române a băieșilor. Cea ce putem concluziona, indiferent de rezultate variate, este că în limba română a băieșilor pluralul se încă formează cu i-ul asilabic final și că se realizează atât la cuvintele de origine română , cât și în cuvintele de origine croată. Este foarte vizibil și cât de mare este influența limbii croate, pentru că în mai multe exemple de pluralul se folosește doar versiunea croată a cuvântului, sau cu un asilabic i în final, ca substantiv cu articolul hotărât, sau ca plural din limbă croată. În partea metodică a lucrării am prezentat câteva tipuri de exerciții care se bazează în general pe metoda verbotonală și se orientează la corectarea sigmatismului, având în vedere că în cercetare este observată o frecvență ridicată a exemplelor pronunțate chiar cu această tulburare de vorbire. Atenția a fost adresată către 4 fricative, adică /s/, /ʃ/, z/, /ʒ/, iar exercițiile sunt concepute așa că acoperă 6 ore de predare/unități care se vor ocupa cu corectarea sau îmbunătățirea pronunțării fricativelor sus menționate. Aceste unități sunt compuse de jocuri pentru dezvoltarea percepției auditive, exerciții de atenție auditivă, jocuri pentru dezvoltarea organelor de vorbire și conțin 4 cărți ilustrate și câteva exerciții de mișcare. Confirmarea tuturor ipotezelor propuse de această lucrare arată particuraritățile statutului vorbirii şi limbii romilor băieșilor de vârstă de școală primară. Privațiunea socială, starea economică și socială și necunoașterea limbii croate sunt doar câțiva din factorii care influențează statutul vorbirii și limbii a romilor băieșilor de vârstă de școală primară. Școala în care s-a efectuat cercetarea colaborează cu mulți profesionaliști ai cărora scopul este să diminueze dificultățile de limbă pe care o au elevii băieși și să îmbunătățească cunoașterea limbii croate, dar cu toate acestea, părinții și preajmă ar trebui la fel să ajute mai mult pe copii lor, mai ales înainte de plecare în școală. |
